Leap
şă de
la
Mădă primire.
Toamna nu se numără bobocii. Se numără momentele
faine ce le-ai avut în vara care tocmai a trecut, prieteniile pe care le-ai
format până atunci şi oamenii pe care i-ai lăsat în urmă, după patru ani de
liceu în care aţi împarţit de toate. Se mai numără şi zilele rămase până la
începutul anului de studenţie.
Primul, sau următorul.
Te-au bătut
la cap că nu ajungi nicăieri fără
facultate. Sincer, nici doar cu ea. Te ţii de ea, că-i faină. Chiar dacă îţi stoarce
creierii la nivel maxim timp de două săptămâni pe semestru, dacă îţi goleşte o parte din
buget pentru taxă sau dacă te coboară un loc mai jos de limita locurilor la
buget.
Înveţi, eşti
voluntar, cauţi oportunităţi. Facultate
– casă nu e o opţiune pentru studentul din tine. Începi din primul an să-ţi
cunoşti colegii, să te cunoască profesorii, să mergi la seminarii. Te ajută
când te pierzi pe drum şi ai nevoie de cursuri, informaţii, oameni care să-ţi
ofere sprijin sau să împartă aceleaşi frustrări/bucurii ca şi tine. Munceşti dacă ai unde, îţi
place şi îţi permite timpul. Cauti ceva în domeniu fiindcă îţi este mai uşor să te formezi. Cam greu
găseşti neavând experienţă, aşa că te orientezi repede spre stagii de practică,
voluntariat, evenimente/workshopuri
unde poţi învăţa lucruri şi cunoaşte oameni.
Te trezeşti
dimineaţa cu gândul la cafeaua de 1 leu din spatele facultăţii care o să te
ajute să treci prin ziua plină de cursuri, seminarii, chestii învăţate în pauze
şi ţigări fumate pe fugă. Sau cu gândul la berea băută la final de zi cu
camarazi de distracţie, vecini de scaun la facultate sau oameni de treabă pe
care îi cunoşti în baruri studenţeşti şi care îţi dau ţigara aia pe care le-o
ceri, deşi nu fumezi. Te bucuri de fiecare restanţă luată, fiecare intrare în examen, fiecare notă de trecere.
Dar şi de fiecare notă maximă la un proiect, de fiecare seminar preferat, de
oamenii cu care împarţi toate astea. Te panichezi uneori dar îţi trece repede gândindu-te că ai
timp pentru asta la finalul cursei, când nu ştii ce-o să faci. Master aici,
master afară, te angajezi, sau te întorci acasă cu diploma în buzunar şi îţi
rezervi un an liber să te gândeşti mai bine? Îţi vine să le dai pe toate
pe fast forward dar în acelaşi timp
le trăieşti încet, cu entuziasm şi pasiune, fără să-ţi pese de altele.
Să stai ore întregi cu fundul pe scaune de lemn în săli
vechi, să dormi jumătate din curs şi apoi să-ţi dai cu părerea asupra
subiectelor ce se discutau înainte să adormi iar profesorul să nu ştie ce
reacţie să aibă. Să te frustrezi că nu te poţi frustra via sms cu ceilalţi,
fiindcă n-ai semnal la telefon în amfiteatru.
Asta
înseamnă studenţia. Le împaci pe
toate, pentru că vrei şi îţi dai puţin interesul.
Toate ca
toate, credeam că mai e până la 1 octombrie. Sau 3, anul ăsta. Ca şi anul de studiu, de altfel. Se pare că am nevoie de temă de licenţă.
PS: Toate astea nu se întâmplă dacă nu faci ce îţi place. Alege
facultatea potrivită şi orice ai face, fă-o cu cele 3 elemente cheie:
pasiune, pasiune, pasiune. :-)
Labels: Personal
