Îţi dai seama că nu-ţi mai vine să spui că o să mori cu atâtea treburi pe cap atunci când alţii aşteaptă cuminţi, practic, să moară în baza militară în care se află.
Îţi dai seamă că sprijinul pe care îl ai în tine însuţi contează infinit mai mult decât cel pe care îl ai în cei din jurul tău atunci când ştii că unii nu-l au deloc.
Îţi dai seama că vrei mai mult de la tine şi că poţi să-l obţii, atunci când unii se apucă de (altă) şcoală la 40 de ani.
Omul îţi povesteşte stingând ţigară după ţigară, tu bei fascinat din cafea la auzul cuvintelor lui, care îţi răstălmăcesc tâmpeniile perfect logice din capul tău.Omul îţi povesteşte stingând ţigară după ţigară, tu bei fascinat din cafea la auzul cuvintelor lui, care îţi răstălmăcesc tâmpeniile perfect logice din capul tău.
Îţi dai seama că, uneori, curajul şi stăpânirea de sine îţi pot aduce mai multe satisfacţii personale decât ţi-ai putut imagina vreodată, atunci când ştii că un om, pe care îl considerai un simplu vecin, devine un erou pentru că a avut curajul să-şi bage mâinile în gâtul tovarăşului de front, pentru a-i opri sângerarea. Tovarăşul de front îşi duce şi acum copiii la şcoală, fericit.
Îţi dai seama că, indiferent de ce se întâmplă familia e cea care contează , atunci când unii plătesc cu ani întregi din viaţă departe de ea pentru a-şi servi ţara.
Îţi dai seama că stresul din sesiune combinat cu licenţa, job-ul, dilema ieşitului în oraş e de fapt un fleac, în timp ce alţii stau cu stres acasă, în sânul familiei, aşteptând să fie chemaţi la datorie.
Îţi dai seama că psihicul tău nu e ok atunci când te obişnuieşti cu liniştea dinaintea furtunii, antrenându-te în deşert, alături de camarazi - oameni de care te legi pe viaţă. Atunci când te obişnuieşti cu realitatea şi singurul lucru pentru care mai lupţi e viaţa ta şi a celor din bază. Nu pentru un loc în faţă la rândul de la ghişeu, nu pentru un salar mai mare, nu pentru că nu-ţi place faţa unuia. Nu e ca atunci când ai impresia că totul se duce de râpă şi simţi că nu mai poţi controla nimic din jur.
Îţi dai seama că oamenii de lângă tine reprezintă mult mai mult decât ceea ce ai etichetat în câteva minute, fără să vorbiţi. Îţi dai seama de asta tot în câteva minute, în care îl asculţi.
Şi n-a fost nevoie decât să cobori nervos la scară cu cafeaua-n braţe, la 2 dimineaţa, ca să defulezi în prezenţa unei mâțe tolănite pe strada goală din faţă. Şi care a băut din aceeaşi cafea cu tine.