Ultimul tren.


      Când sunt întrebată care e mijlocul de transport preferat la drum e lung, mereu răspund “trenul”. Chiar dacă uneori îl mai pierd, făcându-i cu mâna de pe peron, oftând la semafoare în taxi, sau urcându-mă în altul (nu vreau să-mi imaginez cum ar fi dacă aș da peste vreunul colorat pentru care n-am bilet).
      Pe ăsta nu l-am pierdut, deși poate aș fi vrut. Am avut timp și de așteptat cartofii de la Mc să se facă. Am avut timp să fiu și acostată de un tânăr cu spirit antreprenorial care încerca să-mi vândă biletul lui de tren, achiziționat "acum 5 minute de la casa 3, dar m-am răzgândit, nu mai plec. Ce zici, îl iei? La preț întreg, desigur." Trec repede peste cu un "cum altfel?" și îi răstorn universul cu carnetul de cupoane CFR, scos din portofel. E plin și ăsta de file scrijelite cu pixuri de toate culorile Iași-București Nord, București Nord – Iași. Mai e și-un Cluj pe-acolo.

      Aleg aproape mereu trenul de noapte, îl consider cel mai la îndemână. Pentru că-mi place să profit de cât mai multe ore din zi pentru toate fixurile mele. Băut cafea cu Adriana până se epuizează efectul cafeinei asupra ei (iar asta durează), mers prin locuri, cunoscut oameni, bătut cu orientarea în spațiu și mijloacele de transport în comun, agitat, mâncat ciocolată, citit cât încape și scris încă pe-atât (nu neapărat aici). Nu-i de stat degeaba nici când în tren - mailuri de verificat, texte de scris, ignorat conversații forțate cu indivizi dubioși care se uită după tine pe geam când cobori, ascultat - vrând, nevrând - discuțiile călătorilor. Precum asta, dintre doi oameni care abia s-au cunoscut:

       - Ce mașină ai, mă?
       - Un sav. (bănuiesc că vorbea de un SUV, dar cine sunt eu să corectez?)
       - Da, mă, știu de care zici...îs mari mă, îs frumoase așa, mari. Da. 

      E vagonul-bar, așa că imaginea cu cei doi e întreruptă rapid de un nene la vreo 40-45 de ani, bărbos și gros îmbrăcat, care trece victorios dar nu prea sigur pe propriile picioare, cu o doză de bere în mână. Încearcă s-o deschidă așa cum o fac de obicei ăia de pot să scoată dopul sticlei...cu masa. Dar el are o doză și nu înțelege de ce nu-i iese, așa că insistă. 
Vrând, nevrând, realizezi pentru a nu știu câta oară că:
·       Nu prea e de stat în vagonul cu bar. Mai ales dacă ai multe ore de petrecut acolo. Dar se pare că și viața în tren depinde de un calculator. Ca la admitere. 
·       Frigul e frate cu directorul CFR Călători sau...cu economia. Sau cu oasele tale, că-i prietenos de fel. Nici nu-l mai simți spre dimineață. 
·       Știu că CFR are probleme, dar ușile toaletelor chiar se închid! Măcar cu clanța, dacă nu cu încuietoarea. Mi-aș dori să știe asta și cel peste care am dat.

       
      Miercuri, 3:00 AM, IR1667, București-Iași, vagon 6, loc 64. 





Labels: